claricedinu

Cum era de asteptat, Vîntu renunță la NewsIn „topind” agenția în online-ul Realității TV.
Oamenii au fost anunțați acum un sfert de oră.
Strategie beton, n-am ce zice, de vreme ce NewsIn era singurul produs care se autofinanța.
UPDATE. Cica vor păstra doar vreo 20 de oameni din toată agenția.
Voi reveni cu amanunte.

Alexandra are 6 ani si este intr-o cursă contracronometru pentru viața sa. Are leucemie si trebuie să suporte o intervenție chirurgicală în Italia, pentru care are nevoie de 130,000 de euro. Acum puteți dona prin telefon și direct de pe card.
Povestea Alexandrei și toate detaliile referitoare la cazul ei le găsiți aici.

Mai încet cu reforma pe scări. Cam asta îi transmite europarlamentarul PDL Cristi Preda mai-tânărului și grăbitului său coleg Honorius Prigoană.
„Sunt bucuros că termenul modernizare s-a împământenit în politica românească.
E folosit tot mai frecvent pentru a descrie reforma statului.
Ar fi păcat ca sensul lui să se piardă, printr-o utilizare neîndemânatică.
De aceea, cred că ar trebui să nu fie folosit în ocazii electorale. De pildă, ideea că lupta din 17 ianuarie pentru colegiul 1 ar fi legată de o promisiune de reformă a statului e ridicolă.
Tânărul Prigoană ar trebui de altfel să înțeleagă sensul competiției în care a intrat și să nu își conducă retorica pe un teren mai accidentat decât cel cu care e obișnuit domnia sa, șofer cu numeroase amenzi la activ. ”, scrie Cristi Preda pe blogul său.

Celor care cred ca Traian Basescu si PDL mi-au luat mintile si m-au aruncat intr-o adoratie fara sfarsit le recomand un frumos material despre cum se fac unii candidati PDL. Material pe care, evident, l-am scris in `oficiosul` EVZ.
Este vorba bineinteles despre Honorius Prigoana si a sa ascensiune. Cititi aici

Ieri am postat un apel umanitar. Revin azi cu rugamintea de a incerca sa facem un efort pentru a salva viata Alexandrei. Povestea ei o gasiti AICI.

PS. ÎN VREO 2 SĂPTĂMÂNI VA FI ȘI UN NR DE TELEFON PENTRU DONAȚII

Deși nu mă dau în vânt după Mircea Badea, câteodată e bun. De ce? De asta.

Observ un interes foarte mare față de calitatea oamenilor care lucrează în presă. Sunt foarte mulți jurnaliști onești, care își fac treaba, îngheață pe la uși, stau ore întregi în parlament, pe stradă și oriunde interesul public o cere, în general. De asemenea, ar fi o ipocrizie să nu zic că unii dintre cei care se recomandă drept ziariști nu au nicio legătură cu acest statut.
Ceea ce nu mi se pare deloc corect însă este faptul că foarte mulți oameni emit „judecăți de valoare” despre calitatea acestora. Calificative care țin mai degrabă de antipatii personale și nu bazate pe ceea ce ar trebui de fapt să conteze: competența și, implicit, calitatea produsului jurnalistic.
Nu sunt de acord să se arunce cu lături cu orice preț, de exemplu, în capul unui om care lucrează la Vîntu, Voiculescu sau Patriciu.
Și cel mai tare mă enervează ipocrizia celor care nu-și asumă acest lucru, ascuzându-se după nickname-uri. Nu mă interesează delațiunile lor de doi bani. În fond, asumarea înseamnă responsabilitate. Despre asta e vorba, în esență, nu?

PS. Cred că este destul de explicit cui am răspuns la comentarii.

N-am chef sa mai scriu o vreme despre politica. O sugestie, ceva….:))